Intemeierea este datata în cronicile secolului al XVII-lea la 1191 si 1198, însa prima atestare documentara a orasului este facuta in 1280. Zona orasului este locuita, cu mici întreruperi, de aproximativ 4000 de ani,

fiind atestate arheologic o asezare din epoca bronzului, doua asezari dacice din epoca fierului, un castru roman pentru paza drumului, o asezare a daco-romanilor si a urmasilor lor. Incepând cu a doua jumatate a secolului al XII-lea, regii Ungariei aduc colonisti germani în sudul Transilvaniei. Sasii întemeiaza lânga apa pârâului Saes (Shaas) o asezare rurala. Localitatea va împrumuta denumirea pârâului la sfârsitul secolului al XIII-lea. Se presupune ca la începutul secolului al XIII-lea asezarea avea o mica fortificatie pe platoul superior al Dealului Cetatii, fortificatie distrusa de invazia mongola din anii 1241-1242 si reconstruita. Aceasta fortificatie este mentionata documentar in 1280 sub numele de Castrum Sex. Pe platoul inferior al Dealului Cetatii s e stabilesc doua ordine manastiresti: calugarii dominicani la 1298, care mentioneaza documentar localitatea sediu al manastirii Schespurch (Schassburg), si ordinul franciscan.

In secolul al XIV-lea asezarea se urbanizeaza, ca urmare a venirii altor colonisti mestesugari. În 1367 localitatea este mentionata ca Civitas de Segusvar. În secolul al XV-lea se construiesc zidul si turnurile de aparare care înconjoara Dealul Cetatii. Zidul este mentionat pentru prima data la 1490. În secolele XV-XVII urmeaza perioada de maxima prosperitate pentru orasul cetate, fiind amplasat la intersectia unor importante drumuri medievale.

Sighisoara este localitatea cu cel mai vechi statut orasenesc din Transilvania (1517). Dupa numarul mestesugarilor (25) era comparabil cu orase importante din vestul Germaniei. A întretinut un comert înfloritor cu celelalte orase sasesti, cu diferite zone ale Transilvaniei, cu Tarile Românesti, dar a participat si la marele comert, prin intermediul Brasovului stabilind contacte pâna în Persia si Tarile de Jos. O dovada sunt cele 35 de covoare orientale aflate si azi în Biserica Manastirii. Învatamântul se situa la nivel ridicat, fap t dovedit si de cei 95 de studenti sighisoreni prezenti la universitatile din Viena si Cracovia între 1402-1520. Scoala din deal, mentionata la 1522 se presupune ca este mai veche.

La începutul secolului al XVI-lea orasul este un important centru artistic reunind activitatea unor pictori, sculptori, creatori de mobilier, artisti in piatra, bronz, lemn, mesteri ai orgilor sositi din Konigsberg, Salzburg, Boemia, Tirol dar si autohtoni, ca Elias Nicolai – cel mai mare sculptor al barocului transilvanean – care au lasat dovezi si în cele doua biserici evanghelice: Biserica din Deal si Biserica Manastirii (tabernacol, amvon, pietre de mormânt, strane, cristelnite, o orga între cele mai bune din Transilvania). Pe plan politic Sighisoara a gazduit Diete partiale si o Dieta a Transilvaniei. La Biserica din Deal s-a încoronat un principe al Transilvaniei; orasul a avut legaturi cu voievozii români si a dus o politica favorabila habsburgilor, un exemplu este conflictul orasului cu Rakoczi, adversar al Austriei. Arhitectura a fost influentata de diversi factori. Arhitectura militara (zid si turnuri de aparare) a fost conditionata de folosirea masiva a armelor

de foc, ceea ce duce în secolele XVI-XVII la doua supraînaltari ale incintei fortificate. Arhitectura civila este influentata de cei bogati, marturie stau edificiile din piatra din zona centrala: Casa cu cerb a patriciatului, Casa Venetiana – locuinta primarului, Casa Vlad Dracul a autoritatilor orasului, a corpului de paza si pentru oaspeti. Arhitectura ecleziastica a fost marcata de cresterea numarului membrilor si a fortei economice a comunitatii: Biserica din Deal si Biserica Manastirii edificate în secolele XIII-XV. Biserica din Deal este cel mai important monument al orasului si a patra ca importanta între bisericile gotice ale Transilvaniei. Sighisorenii au fost implicati în convulsiile istorice ale spatiului transilvan si al României actuale – voievodul Vlad Dracul, purtator permanent al colanului din aur al ordinului Dragonului, primeste gazduire (1431-1436) si sprijin pentru ocuparea tronului Tarii Românesti.

susˆ

In 1431 apare pentru prima data într-un document emis de voievod denumirea româneasca a localitatii Sighisoara; – razboiul taranesc din 1514 razvrateste si o parte a populatiei cetatii; – cel mai mare voievod al românilor, Mihai Viteazul, este sprijinit material în actiunea sa de cucerire a Transilvaniei (1599); – la 31 iulie 1849 orasul este martor la lupta de la Albesti si a înfrângerii armatei revolutionare maghiare. Diverse calamitati s-au abatut de-a lungul timpului asupra Sighisoarei: 1777, cea mai mare inundatie cunoscuta de oras; 1709 ciuma decimeaza 1300 din cei 3000 de locuitori; 1738 cel mai mare cutremur; 1676 cel mai mare incendiu care distruge trei sferturi din oras. Arhitectural Sighisoara devine o îmbinare de elemente gotice, renascentiste si baroce. Cele 14 turnuri de aparare ale principalelor bresle: tabacarii, cositorarii, aurarii, frânghierii, macelarii, cojocarii, tesatorii, croitorii, cizmarii, lacatusii, dogarii, barbierii, fierarii, si Turnul cu cea s erau construite, aparate si reparate de catre mestesugarii grupati în aceste organizatii profesionale.

Orasul nu a putut fi cucerit, desi a suportat câteva asedii (urmele ultimului asediu din 1704 sunt vizibile pe Turnul Cositorarilor). Edificiile civile îmbina stilurile baroc si renascentist, cele doua mari biserici stilul gotic târziu; în timp se vor mai adauga stilurile Rococo, Neogotic, Goticul venetian si Secesion. Complexul arhitectonic edificat în etape pe parcursul secolelor XIII-XVIII îsi datoreaza faima pe care o are în prezent si personalitatilor mai mult sau mai putin celebre: primarul Stephanus Mann, cronicarul Georgius Krauss, farmacistul Andreas Bertram, preotul, carturarul si publicistul Ilarie Chendi. În mod deosebit s-au remarcat Michael Freiherr von Melas, fiu al parohului sighisorean, general de cavalerie si comandant suprem al armatei austriece în lupta de la Marengo, Hermann Oberth, savantul care a urmat Scoala din Deal, a trait o perioada la Sighisoara si, prin pasiunea sa, a contribuit mult la patrunderea omului în cosmos.

Omare parte a faimei orasului de astazi se datoreaza celei mai celebre personalitati istorice – la ora actuala – dintre toate personalitatile care au avut tangenta cu Sighisoara, voievodul Vlad Tepes, supranumit Dracula, fiu al voievodului Tarii Românesti Vlad Dracu. Este paradoxal, fiindca legenda creata se bazeaza pe calitati si actiuni straine celebrului voievod.

Totul are ca punct de plecare pedepsele exemplare aplicate de Vlad Tepes adversarilor sai, într-o zona europeana mai toleranta si unor adversari care au amplificat intransigenta sa, însa mai ales amatorilor de senzational, de publicatii si filme cu vampiri, începând de la sfârsitul secolului al XIX-lea pâna în prezent. Vlad Tepes – Dracula s-a nascut probabil in Sighisoara, tatal sau locuind între anii 1431-1436 si în orasul-cetate Sighisoara. Prin Sighisoara, celebrul Dracula a trecut în 1476, ultimul an al vietii, spre ultima si scurta sa domnie in Tara Româneasca. Casa Vlad Dracul. Cu Sighisoara actuala, leg atura celebrului personaj istoric este asigurata de vechea si acum celebra casa supranumita “Vlad Dracu”, situata în zona centrala a cetatii – apartinatoare autoritatilor cetatii medievale – totodata si fosta casa a corpului de paza, posibil de oaspeti, în care exista posibilitatea sa fi fost gazduit Vlad Dracu si cei apropiati lui.

Turnul cu ceas, care a functionat ca sfat al

orasului pâna la 1556, judecatorie si corp de garda pâna la sfârsitul secolului al XIX-lea, cuprinde din 1899 Muzeul de istorie, unde pot fi vazute: ceramica din epoca bronzului, vase rituale dacice, ceramica romana, instrumente medicale si famaceutice din timpul celebrului farmacist Andreas Bertram (1670) si din timpul Mariei Tereza, mobilier variat (se remarca cel cu intarsie), mari mecanisme de închidere a portilor cetatii, arme, un exemplar din primele ceasuri de perete, realizat în secolul XVI în sud-vestul Germaniei, precum si evolutia mecanismului ceasului din turn, existent din secolul XVI, având figurinele reprezentând zeitati romane pentru fiecare zi din saptamâna.