Turnul cu ceas

Monumental si impozant, cu o inaltime de 64 de m, are la baza forma unui dreptunghi cu laturile de 14 x 8,66 m; pe acest dreptunghi cu intarituri

boltite se ridica patru etaje; al cincilea etaj, retras in interior cu 1,40 m, este inconjurat de un balcon deschis. Linia dreapta, fara ornamente a primelor doua etaje, taiata ici-colo de ferestre inguste, este intrerupta de opt console intre care existau inainte goluri de tragere; la etajul al treilea consolele ies din perete cu cca 3 m, intarind impresia de forta si masivitate a turnului. Acoperisul, piramidal, inalt de 34 m, are prima parte acoperita cu tigla smaltuita; deasupra lui se ridica doua cupole, in forma de bulb, invelite cu tabla de cupru; acoperisul se incheie cu un mic glob de aur, iar deasupra globului se inalta un stalp meteorologic, in varful caruia se afla un cocos ce se roteste in bataia vantului; daca cocosul sta cu fata spre apus sighisorenii stiu ca va ploua. Deasupra galeriei de lemn, pe cele pat ru laturi ale bazei acoperisului se ridica patru turnulete inalte de 12,5 m care par, acum, doar elemente decorative. Pana la sfarsitul secolului al XVII-lea erau insemne ale autoritatii sfatului Cetatii, caruia i se acordase dreptul de judecata si de condamnare la pedeapsa capitala.

Partea de jos a Turnului cu ceas a fost construita in secolul al XIV-lea. Parterul are aceiasi forma ca si a Turnului croitorilor din partea opusa a cetatii. Peretii parterului au o grosime de 2,35 m, iar ai primelor doua etaje de 1,30 m si sunt construiti din piatra de rau. Nu putem sti cum era acoperisul inainte de incendiul din 1676. Din documente aflam ca a fost renovat in anul 1618, iar in 1616 primaria a cumparat instrumente muzicale pentru ca, in zilele de sarbatoare, fanfara sa cante in galeria de la etajul cinci al turnului. Forma actuala a Turnului cu ceas dateaza din anul 1677, cand a fost renovata si Biserica Manastirii, de Veit Gruber din Tirol, Filip Bonge din Salzburg si dulgherul Valentinus Ausländer in stil ba roc. Intre glob si stalpul meteorologic pe care troneaza cocosul, s-a intercalat o semiluna: era perioada dominatiei otomane. In 1704, cand cetatea a suportat puternicul atac al curutilor, globul si cocosul au fost lovite, rezistand totusi cateve decenii; cu ocazia reparatiei efectuate in 1774, de catre mesteri localnici, semiluna este inlocuita cu un vultur bicefal (era perioada stapanirii habsburgice). Dupa mai bine de un secol, in 1894, are loc o renovare generala a turnului; tiglele simple ale acoperisului sunt inlocuite cu tigle smaltuite, colorate in alb, galben, rosu si verde; in partea stanga a fatadei dinspre Orasul de jos, cea care incadreaza ceasul, este pictata stema municipiului si a celor sapte scaune sasesti; in dreapta fatadei, o inscriptie in limba latina mentioneaza marele incendiu din 1676 si aminteste renovarile succesive.

Pana in anul 1556, turnul a adapostit Sfatul cetatii, pentru ca dupa adoptarea Reformei si alungarea calugarilor, primaria sa se mute in fosta manastire, in Turnul cu ceas ramanand judecatoria, depozitul de arme si munitii, corpul de garda si inchisoarea.

La etajul al treilea, intr-o camera boltita, cu nervuri in arc, ne intampina secolele XVII si XVIII; atrage atentia mobilierul realizat intr-o suita de stiluri, de la cel renascentist la biedermaier. O farmacie cu vechi instrumente medicale si borcane cu inscriptii ciudate,

unele pastrate de la vestitul farmacist Andreas Bertram de pe la 1670, cele mai multe din timpul Mariei Tereza (1740-1780), ne dau o idee asupra stadiului si evolutiei farmaceuticii si tehnicii medicale a timpului in comparatie cu cea de azi. La etajul al IV-lea se afla mecanismul ceasului din turn. Are doua cadrane cu diametrul de 2,4 m asezate pe fatadele turnului dinspre cetate si dinspre Orasul de jos. Alaturi de cadrane sunt taiate in zid nise inalte de 2,4 m si late de 1,8 m unde se afla figurinele care simbolizeaza zilele saptamanii. Nu se cunoaste data cand a fost instalat ceasul din turn si figurinele sale. Prima mentiune atesta ca, in anu l 1648. Cadranul ceasului este innoit si s-au adaugat sferturile de ora de catre ceasornicarul Johannes Kirschel, platit de oras. Deoarece nisele unde sunt dispuse figurinele par a fi practicate odata cu ridicarea zidului se poate presupune ca si inainte ar fi existat unele figurine distruse, probabil, impreuna cu ceasul, in timpul incendiului din 1676. Figurine le sunt refacute in forma pastrata pana azi, in anul 1677. Reparat in mai multe randuri, ceasului i se adapteaza, in 1906, un mecanism electric, la care figurinele n-au putut fi conectate. Ele au reinceput sa functioneze in anul 1964.

Figurinele, inalte de 0,80 m, sculptate in lemn de tei, au fost pictate in culori tari si contrastante, estompate acum de patina timpului. Spre Orasul de jos ele reprezinta simboluri ale zilelor saptamanii, iar spre cetate, imaginile fixe redau pacea, justitia si dreptatea. Spre cetate, nisa are la baza o papusa invesmantata in albastru, cu o ramura de maslin in mana; ea simbolizeaza zeita pacii. In dreapta, un tobosar cu camasa albastra bate sferturile de ora; deasupra lor, in albastru deschis si verde se afla zeita dreptatii, cu balanta in mana si zeita justitiei, legata la ochi si cu sabia ridicata. De-o parte si de alta doua figurine vestesc ziua si noaptea. Spre oras, nisa cuprinde, in partea de jos, acelasi tobosar care bate sferturile de ora. Alaturi se afla o figurina enigmatica: un barbat gol pina la brau, cu un sort zdrentuit. In partea superioara a nisei apar figurinele ce reprezinta zilele saptamanii. La ora 12 noaptea, odata cu ultima bataie a ceasului, imagi nea zilei trecute se deplaseaza facand loc imaginii zilei care incepe.

susˆ

In “Orasul de Jos”, pe malul Tarnavei, pe strada Stefan cel Mare, nr. 34, langa linia ferata, se afla Biserica Leprosilor, construita intre anii 1480-1500. Asezata la poalele dealului ce strajuieste dinspre nord cetatea, lacasul a fost, probabil, la inceput o bisericuta de tip satesc, fortificata cu zid de aparare. Desele razboaie de la sfarsitul secolului al XVI-lea fac viata nesigura, si prin donatia unui preot, in 1570, in incinta fortificata se amenajeaza o leprozerie, ulterior largita cu chilii pentru bolnavi. Bisericuta, cu o singura nava de 10×6 m si corul cu absida pentagonala de 2,5×4 m, are, spre apus, un turn cu clopotnita din

lemn, invelit in tabla de cupru. Geamurile dinspre nord ca si cele ale corului au fost zidite, iar interiorul este luminat doar prin ferestrele in numar de trei, dinspre sud, late abia de 40 cm. Zidurile sunt intarite cu cate trei contraforturi pe laturile de nord si sud, iar pe latura de apus a navei, colt cu portalul de intrare, se afla un amvon de piatra in care se intra din interior. De aici li se predica bolnavilor care n-aveau voie sa intre in biserica. Interiorul sarac in care lumina putina arunca penumbre odihnitoare cuprinde un amvon decorat cu motive florale – lalelele in culori vii, in maniera barocului rustic, frust – acoperite de patina timpului. In acelasi stil sunt decorate si tabliile interioare ale usii de la intrare: sase tablouri in ulei cu fructe si flori din care unul prezinta turnuri de cetate, datate 1754. In cor, un tablou in ogiva prezinta legenda biblica “Isus cu copiii”, este o pictura tarzie, din 1882, realizata de pictorul sighisorean L. Schuller. In pridvorul de la intrare, se afla o “cutie a milelor” de forma octogonala, cu picior, taiata in lemn, inalta de 70 cm si decorata in stilul mobilierului casnic sasesc, in culori tari, donatia unui mester local, datata 1856. Cladirea spitalului leprosilor, devenita inutila a fost demolata cand s-a construit linia ferata Brasov – Cluj-Napoca.

Imprejurimile Sighisoarei, deosebit de pitoresti, cu bogate si valoroase monumente istorice si arhitectonice constituie de asemenea, obiective turistice interesante, demne de a fi cunoscute de vizitatorii vechii asezari de pe Tarnave.

Astfel, la 6 km de Sighisoara, pe DN 13, ajungem in comuna Albesti unde, in 1848,

armata maghiara condusa de generalul Bem a fost infranta de trupele tariste, batalie in care si-au pierdut viata poetul maghiar Petofi Sandor si publicistul german Anton Kurz. Un monument format dintr-o coloana de marmura in capatul careia se afla un vultur cu o sabie in cioc, ridicat in 1899, strajuieste groapa comuna in care se gasesc osemintele revolutionarilor cazuti in lupta din vara anului 1849. Tot aici se poate vizita Casa memoriala Petofi Sandor, inaugurata in 1904, inchinata vietii si activitatii poetului revolutionar, luptator impotriva tiraniei si exploatarii nobiliare. Muzeul cuprinde mai multe exponate dintre care amintim exemplare ale diferitelor editii din opera poetului, inclusiv traduceri in limbi de mare circultie internationala, portrete, desene, fotografii ale lui Petofi, ale membrilor familiei sale, ale conducatorilor revolutiei din 1948-1949, arme, harti si o serie de planuri ale bataliei.

Din Sighisoara spre Medias, pe DJ 14, trecem

prin comuna Danes (10 km), apoi dupa alti 9 km o luam la stanga si ajungem in comuna Laslea; de aici, pe o sosea comunala neasfaltata, dupa alti 12 km se ajunge in satul Malancrav. Biserica din localitate, construita pe la 1350, in aceeasi perioada cu Biserica din Deal, constituie un monument specific goticului transilvanean. Lacasul, de tip bazilica, are trei nave fara bolti, cu clopotnita inglobata navei centrale, iar corul incheiat in trei laturi, este boltit in ogive cu console decorate intr-o maniera naturalista. Picturile murale, relativ bine pastrate, dateaza din anul 1405.

Intorcandu-ne in comuna Danes, la 9 km spre sud, pe DJ 14 ajungem in satul Cris, cunoscut datorita castelului fostei familii nobiliare Bethlen, edificiu in care stilul gotic se imbina cu elemente renascentiste. Castelul a fost construit intre anii 1559-1683, pe fundatii vechi, piatra pentru ridicarea acestuia fiind adusa de la cariera de la Racos. Castelul se ridica pe un mic deal in mijlocul satului; constructie cu plan dreptunghiular, cu un foisor pe latura sud-vestica, care da spre curtea interioara, edificiul cu ziduri groase si turnuri de aparare cuprinde peste 40 camere mari si luminoase.

La sfarsitul secolului al XVI-lea s-a ridicat un bastion masiv de forma cilindrica; in partea exterioara a ultimului etaj au fost montate statui cu osteni. Turnul interior, rotund, are geamuri inguste cu vitralii. Aici era capela, bogata biblioteca a familiei si, tocmai sus “sala miresei”, numita si “sala placerilor”. Danes Castelul este inconjurat de un foarte mare parc unde se af la si un lac interior. Unul din contii Bethlen avea pasiuni botanice, astfel ca multi arbori si plante de aici constituie o raritate. In parc se afla un colt de odihna cu mese i banci minunat taiate si sculptate in marmura alba, care poarta semnatura celui mai mare sculptor medieval din Transilvania: Fecit Elias Necolai, 1649 (atat statuia cat si masa cu bancile se gasesc la Muzeul Brukenthal din Sibiu).

La 9 km de Sighisoara, pe DN 106, in directia Agnita, intalnim comuna Saes unde poate fi vizitata o biserica, monument de arhitectura datand din secolul al XIV-lea; atrag atentia pictura realizata in 1520, cu vadite influente ale Renasterii, precum si o cristelnita de bronz. Pe aceeasi ruta, dupa alti 8 km, se ajunge in comuna Apold; aici se pastreaza biserica fortificata, construita, probabil, in secolul al XV-lea; zidul curtinei, cu turnuri patrate de aparare, este destul de bine conservat. Deasupra navelor, in podul bisericii, se inalta galerii de aparare cu metereze, iar deasupra corului, opus masivului turn-clopotnita, exista un zid de aparare cu metereze si guri de tragere.

La 20 km de Sighisaara, pe DN 13 (E60), in directia Brasov, se afla comuna Saschiz, centru mestesugaresc activ in veacul al XVI-lea, vestit mai ales prin breasla olarilor. In localitate pot fi vizitate cetatea taraneasca si biserica fortificata.

Apold Vestigiile cetatii satesti, situata in partea de apus a comunei, cuprind o suprafata relativ mare, fapt ce dovedeste ca ea servea ca loc de refugiu si pentru alte sate. Cetatea este atestata documentar in anul 1470, intr-un act emis de cancelaria regelui Ungariei, Matei Corvin. Curtina cetatii prezinta un plan poligonal, inconjurand coama dealului; turnurile de aparare, relativ scunde, au forma unor paralelipipede cu baza patrata si acoperisul intr-o singura apa; in partea interioara ele prezinta asemanari cu Turnul tabacarilor din Sighisoara. Biserica fortificata este una din cele mai reprezentative si mai vechi constructii de acest gen din tara. Constructia bisericii a inceput in 1495, lucrarea fiind terminata in anul urmat or, fapt consemnat de doua inscriptii, una amplasata pe peretele corului si cealalta pe o tigla a acoperisului. Ca stil arhitectonic edificiul este inrudit cu alte biserici-fortificate pe care le intalnim in localitati apropiate cum ar fi Bunesti, Cloasterf, Iacobeni etc. Zidul imprejmuitor a fost demolat, iar turnul-clopotnita, mai nou decat biserica prezinta asemanari cu Turnul cu cea s din Sighisoara, in forma avuta anterior marelui incendiu din 1676. De plan dreptunghiular, cu puternice console prevazute cu guri de aruncare la etaj, turnul-clopotnita are, in cele patru colturi ale bazei acoperisului, turnulete care semnifica faptul ca localitatea se bucura de dreptul de jus gladii.

Biserica, cu o singura nava, cor pentagonal alungit, cu un etaj de aparare fortificat, beneficiind de goluri de tragere, amplasat sub acoperis, pe intreaga suprafata a constructiei, este inconjurata de contraforturi legate cu arcade, deasupra carora se inalta parapete de zid, prevazute cu metereze si guri de aruncare; un turn patrat flancheaza altarul. Dintre obiectele aflate in biserica o valoare deosebita prezinta un potir gotic, lucrat in jurul anului 1480 de catre un artist necunoscut.