Gospodăria ţărănească, fără să pretindă nici un ban, se autogestionează
July 29, 2010
Toate lucrurile apocaliptice ce se întâmplă în lume din ultimii doi ani se petrec pe fondul crizei economice, declanşată de marile companii transnaţionale, care sunt expresia marelui imperiu bancar mondial.
Eu am mai trecut printr-o criză economică pentru că sunt născut în 1926 şi am prins ca şi copil şi recesiunea din 1929-1933. Recesiunea economică ce a debutat în octombrie 1929 şi s-a transformat mai apoi într-o depresiune, nu îşi are cauza în crahul financiar de la bursa de valori din New York, ci în politica monetară a FED care a produs o criză de lichiditate pe termen scurt, panică în bursă şi în sistemul bancar.
În România îmi amintesc discuţile din casă, ale tatălui meu ţăran mijlocaş pe care le avea cu fratele său care era învăţător şi mătuşa mea tot învăţătoare…dar satele au trecut criza mult mai uşor pentru că satele româneşti erau bogate.
“Să facem din agrcultură o afacere” am auzit acum câteva zile expresia enunţată de actualul Ministru al Agriculturii, Mihai Dumitru, care mie mi se pare că e o prostie, adică agricultura nu este o afacere ci este chiar viaţa noastră a ţăranului român care dacă nu îşi munceşte pământul şi nu creşte animale se prăpădeşte. De 20 de ani de când am devenit stat democrat şi ne-au răscolit toate guvernele, asta ne mai lipsea acum măsuri antipopulare pe timp de criză, pe timp de foame, boli şi şomaj şi cu toate relele din lume. Unii spun că criza se va sfârşi când bogaţii vor lua toţi bani săracilor. Eu nu ştiu dar, cert este că imperiul bancar mondial tinde spre globalizarea întregii economii şi în unele sectoare deja s-a şi realizat. Spre exemplu în sectorul bancar administrarea banilor s-a realizat…La ora actuală avem circa 8 milioane de hectare de pământ nelucrat în ţara Românească şi pot să fac o comparaţie în timpul războiului când toţi bărbaţi erau trimişi pe frontul de luptă, tot pământul ţării a fost lucrat de cine? De femei, bătrâni şi de copii. Armata română avea atunci 1.200.000 de soldaţi şi să nu uităm că pentru un soldat care lupta pe front în spatele frontului trebuie să muncească circa 9-10 persoane să-i întreţină.
Structura pe care o propun eu şi cred că ne poate salva este familia unitate economică, adică gospodăria ţărănească care fără să pretindă nici un ban se autogestionează. Întotdeauna agricultura a produs dar niciodată nu a primit banii cuveniţi. Puţină lume ştie că pe timp de război proviziile româneşti pe care mareşalul Antonescu le-a dat germanilor, începând de la unt, cereale, petrol a adunat în schimb 40 de vagoane de aur pe care le-a depozitat la Tismana care valorau atunci undeva la 400 de miliarde de lei în 1938. A venit 23 august şi au venit tovarăşii noştri, împreună cu Regele Mihai I care i-a dus pe ruşi exact acolo, ei au încărcat vagoanele de aur şi le-au dus la ruşi. Această cantitate nu se mai poate revendica pentru că ei o consideră captură de război. Probabil că această avere ne-ar fi ajutat mult în aceste vremuri grele...
În fine în 31 Martie 1989, la ora 10:30 în cadrul unei şedinţe a Comitetului Politic Executiv, prezidată de Ceauşescu însuşi, la primul punct pe ordinea de zi, în aplauzele tovarăşilor adunaţi conducătorul de atunci a anunţat că România şi-a plătit în integralitate datoria externă, pe când în 30 Aprilie 2010, la ora 11:00, domnii de la Banca Naţională au anunţat printr-un comunicat sec, ce a trecut aproape neobservat, că datoria totală a României este în cuantum de 86.600.000.000 de euro. Suma e mult prea mare pentru a putea fi procesată cu uşurinţă de mintea unui om normal, recitiţi cifra şi minunaţi-vă sau măcar număraţi zerourile şi întrebaţi-vă în 20 de ani cine ce a făcut cu 86.600.000.000 de euro?
Citeste mai departe intregul articol





