Editorial – Opinii | Stiri din Tg Mures

Apostu, de la Mureş va fi eliberat

February 21, 2012

Curtea de Apel Târgu-Mureş e instanţa unde va fi judecat procesul în care DNA Cluj i-a trimis în judecată pentru fapte de corupţie pe fostul primar de Cluj Sorin Apostu şi pe omul de afaceri Călin Stoia, amândoi aflaţi de trei luni în stare de arest, acum, la Penitenciarul Gherla. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de strămutare a procesului de la instanţele clujene.
După celebrul dosar al permiselor din Argeş, Curtea de Apel Târgu-Mureş va cunoaşte tensiunile şi mediatizarea, dar şi şansa cazului Apostu-Stoia. Primarul de Cluj până în noiembrie 2011 va fi cel mai probabil transferat la Penitenciarul de lângă Palatul de Justiţie, în timp ce Călin Stoia, care mai are un dosar la Tribunalul Cluj, va fi transferat între Gherla şi Mureş, funcţie de termene.
Evoluţia altor procese de amploare: primarul Craiovei, Antonie Solomon, preşedintele ANOFM, Silviu Bian, sau răsunătorul dosar al şefului CFR Mihai Nicolaiciuc, după strămutare vine greu, dar vine şi eliberarea din arest. E greu să mai invoci încercarea de zădărnicire a adevărului, doar rechizitoriul e gata, iar despre pericol public, Apostu nu mai e primar de Cluj, iar Stoia nu e persoană publică.
Chiar a fost o dispută în redacţie referitor la titlu. Unii susţineau că „Apostu, de la Mureş va fi eliberat”, e exagerat. Alţii, cu şcoala Ziarul de Mureş de pe vremuri, că e proactiv.
În consecinţă, dincolo de dosar, de dovezi, de munca procurorilor, de apărare, de cine vor fi judecătorii mureşeni, de ce verdict va fi la final la Curte, irevocabil la Înalta Curte, curând Apostu, de la Mureş va fi eliberat...

“Carmina Burana” şi redescoperirea comuniunii

February 20, 2012

De mult nu rămas impresionat de un spectacol cum a fost “Carmina Burana”, a cărui premieră a avut loc la finele săptămânii trecute la Naţional pue în scenă de coregraful Gigi Căciuleanu… În sfârşit, iată că se poate, după ce ne-am tot plâns că suntem supuşi neputinţei, a venit şi această explozie de lumină sub forma unui spectacol de teatru dans.
Am primit în sfârşit o porţie de bucurie, pe scena unui teatru care încet încet începe să-şi recâştige respectul întregii comunităţi. Chiar şi cei mai cârcotaşi rămănând fără glas, la ce minunăţie de spectacol am avut parte. Dincolo de reuşita spectacolului, “Carmina Burana” a bifat poate o altă victorie, mult mai importantă, şi anume cea a comuniunii sub acelaşi element comun, al artei. Aplauzele nu au fost pentru “unii” sau pentru “alţii”, au fost pentru toţi, cei care au trudit frumos la construcţia unui spectacol de excepţie. Este  poate o lecţie care ar trebui învăţată de mult mai multă lume, din toate domeniile, care tot spun că multiculturalitatea este cea care ne poate salva în lupta cu timpul viitor.
A trebuit să vină un catalizator al energiilor creatoare, maestrul Gigi Căciuleanu, care a scos toată energia şi valoarea din actori, indiferent de că sunt de la secţia română sau maghiară, rezultatul putând fi văzut cu ocazia premierei. Multiculturalitatea se pare că începe să nu mai fie doar o vorbă aruncată în vânt aşa să ne mai pună în vreo lumină favorabilă în faţa lumii. La teatru se poate, “Carmina Burana” o dovedeşte din plin, şi nu degeaba se spune că salvarea vine prin artă, prin teatru, prin dans, prin tot ceea ce e frumos şi sincer. Rămâne doar să urmăm exemplu “Carminei Burana.”

Taxi la standarde animate

February 19, 2012

Nu ştiu voi, dar eu când mă urc într-un taxi îmi încep seria de rugăciuni şi mă asigur că-s cu mătăniile la zi ca să fie traficul liber şi semafoarele verzi. Îmi place să merg mult cu taxiul la fel de tare cum îmi plac cele şapte ore de tren pe care trebuie să le fac din Târgu-Mureş în Bucureşti. Deloc!
Dar alaltăseară s-a întâmplat minunea. Am găsit primul taxi în care mi-am prelungit cursa cu un ocol. Am ocolit de 5 lei ca să mai stau acolo. Trebuia să termin episodul. Am nimerit primul taxi cu LCD-uri în tetieră, pe care rula un episod din Tom & Jerry. N-am putut să cobor acasă. Trebuia să ştiu cum se termină, aşa că l-am rugat pe taximetrist să mai dea o tură prin cartier, doar cât să termin şi eu desenul animat. A râs, dar m-a plimbat. Pe bune că n-am avut niciodată un astfel de noroc la taxiuri. Nu ştiam că-s semafoare, că-s acasă sau e coadă la intersecţie. Tot ce m-a interesat a fost să văd cum îl chinuie Jerry pe Tom.
Articolul ăsta nu-i advertorial. Mi-am plătit cursa şi o să o fac şi pe viitor, căci nu ştiu cine-i omul din spatele ideii. Cu toate astea, vă recomand cu drag să le daţi un telefon când vă trebuie un taxi. Merită să aveţi o călătorie puţin mai diferită, la aceeaşi bani (după cum m-a asigurat şoferul). Nu ştiu cum se cheamă firma, dar îi găsiţi la 0744.377.895. Drum bun!

Don’t think twice, it’s all right!

February 15, 2012

Se întâmplă de multe ori să pierdem ani buni din viaţă alături de o persoană care nu are nimic în comun cu noi, care de fapt nu are nicio legătură cu personajul imaginar pe care l-am creat noi înşine în jurul acestei persoane. Ne trezim într-o bună dimineaţă lângă un străin şi realizăm că locul nostru nu este acolo, în patul acela, lângă persoana aceea pe care, până nu demult, susţineam că o iubim cum nimeni altul nu a ştiut să iubească vreodată. La început ne speriem puţin de noi înşine şi de propriile sentimente pentru ca apoi, mai mult sau mai puţin conştient, să începem să căutăm nod în papură persoanei de lângă noi, până când ne simţim destul de îndreptăţiţi să o luăm din loc.
Tot aşa se întâmplă să trăim ani de zile şi chiar o viaţă întreagă în pielea unei persoane care nu are nimic în comun cu noi înşine, cu propriile vise şi idealuri. Şi ne trezim în fiecare dimineaţă în pielea asta îngrozitor de străină. Uneori parcă, parcă, înainte de a apuca să ne bem cafeluţa, simţim că ceva nu este în regulă. Dar după primele guri de lichid negru şi amar, începem să uităm de sentimentul acesta sâcâitor sau să îl amânăm pe mai târziu. Nu de alta, dar iar au mai rămas 15 minute în care trebuie să ne teleportăm la birou, unde ne aşteaptă atâtea probleme importante care nu suportă amânare.
Zilele trec şi pielea cea străină se lipeşte tot mai tare de noi. Iar atunci când simţim că ne strânge, că ne apasă, dăm vina ba pe vârstă, ba pe stres, ba pe şefi, ba pe copii, ba pe căsnicie, ba pe ţara asta, ba pe sistem, ba pe ăştia care ne mint cu televizoru’, ba pe stratul de ozon, pe orice, nu contează, că de găsit vinovaţii de felul acesta avem – har, Domnului! – pe unde găsi. Din păcate, cred eu, sunt puţini cei care reuşesc, într-o bună dimineaţă, când se trezesc în pielea cea străină, să ia brusc hotărârea de a o abandona definitiv şi de a pleca departe de persoana necunoscută în corpul căreia şi-au irosit ani din viaţă.
Nu vreau să mă laud dar, în clipa de faţă, cred că fac parte dintre cei norocoşi, dintre cei care au hotărât, la un moment dat în viaţă, să-şi lepede pielea cea străină şi să fugă departe de toate acele locuri, fiinţe, sentimente, prejudecăţi şi preocupări care nu aveau nicio legătură cu propria persoană.
Anul acesta, pentru mine, a început cu mari schimbări, un an în care am hotărât poate pentru prima dată în viaţa de om matur, să caut bine înlăuntrul meu, să fac un inventar atent şi sincer cu tot ceea ce există acolo, să sortez, să elimin ceea ce nu-mi aparţine şi să încerc să sporesc şi să înfrumuseţez ceea ce ştiu cu siguranţă că este al meu şi numai al meu. Ceea ce am vrut eu să vă spun cu această poveste este că poate fiecare dintre voi are nevoie de altceva, fie că e vorba de un concediu, de o viaţă, de o relaţie (cu tine însuţi sau cu cineva apropiat), este foarte important să accepţi de fiecare dată adevărul, adevărul despre tine însuţi, despre viaţa ta, despre cei din jurul tău. Important este să nu ne lăsăm prinşi în relaţii care nu au legătură cu noi înşine şi în vieţi care ne sunt străine. Iar dacă am apucat să ne legăm bine în mii de lanţuri, să ne facem curaj şi să ne eliberăm o dată pentru totdeauna. Şi nu trebuie decât să ne dăm drumul, să fim exact aşa cum vrem noi să fim şi să o pornim exact pe drumul acela despre care ştim prea bine şi dintotdeauna că este al nostru. Nu trebuie să stăm pe gânduri, să cumpănim, să întoarcem problema pe toate părţile, să încercăm să găsim soluţii de compromis sau să ne găsim scuze în ochii noştri sau ai persoanelor de lângă noi. Trebuie doar să o luăm din loc, simplu, nebuneşte şi fără regrete. Şi să pornim pe drumul acela, al nostru şi numai al nostru, oricât de greu şi de plin de piedici ar părea el. Pentru că, în fond, e chiar singurul drum care poate duce undeva, care nu se termină într-o fundătură.

Unii cu dezăpezirea, alţii cu controlul

February 14, 2012

Iarna pe uliţă pare să-şi fi intrat în drepturi depline în municipiul Târgu-Mureş în special pe străzile lăturalnice ,încărcate de nămeţi care aşteaptă în zadar să vină cineva să fac ordine.
Cum autorităţile se pare că se îngrijesc doar de arterele mai importante, de cele mai lăturalnice se pare că trebuie să se îngrijească alţii. Aşa s-a întâmplat în cursul zilei de marţi, când o firmă privată şi-a scos angajaţii să dea cu lopata omătul din drum, încercând astfel să de-a un exemplu şi altora. Până la orele amiezii au fost aşteptaţi să vină şi mai marii oraşului, dar aceştia nu şi-au făcut apariţia. În schimb şi-au făcut apariţia cei de la Garda Financiară care au venit în control la firma cu iniţiativa acţiunii de dezăpezire. Să fie vreo legătură cu faptul că în urmă cu ceva zile aceştia au protestat în faţa Prefecturii strigând “Jos” oficialităţilor? Angajaţii afară în stradă cu lopeţile în mână, iar inspectorii la controlat înăuntru. O zi demnă de Valentine‘s Day, că tot e la modă, undeva pe o stradă în Târgu-Mureş, fără îndrăgostiţi, doar cu dezăpeziri făcute de unii, controale şi multă zăpadă.
Situaţia e la fel pe mai multe străzi din oraş, unde nămeţii cresc de la o zi la alta. Îniţiativa firmei cu pricina nu a rezolvat întreaga problemă a nămeţilor din Târgu-Mureş dar trebuie aprecită ca atare, chiar şi dacă a vizat doar câteva străzi. Iarna continuă, la fel şi nămeţii de pe trotuare, care aşteaptă o lopată să vină să intre în funcţiune mânuită de cineva. Unii au încercat, sperăm şi alţii să o facă cu state de plată mai de pe la stat.

Vă rog să (ne) părăsiţi…

February 13, 2012

Am avut pornirea obraznică să caut pe pagina de internet a Aeroportului „Transilvania” opţiuni de zbor pentru 18-19 mai. O “...”, vorba consilierului judeţean Mihai Poruţiu dintr-o emisiune la Realitatea TV Târgu-Mureş, când întrebat despre o posibilă altercaţie cu şeful de partid, a fost aproape să rostească o înjurătură  jovială. V-aţi prins cred că nu puteţi verifica zboruri pe termen atât de îndelungat, pur şi simplu pagina nu are această funcţie. Maximum, puteţi vedea ce zboară peste o săptămână. Acum domnul Poruţiu are alte preocupări un pic, ar vrea să fie şef în locul d-lui Runcan la Aeroport, iar domnul Runcan susţine că e cel mai bun, şi că nu-i doar vina celor de la Aeroport că judeţul nu-i atractiv sau bănos. Bonus, prezintă şi proiecte de dezvoltare. Executivul sau consilierii judeţeni se războiesc cu Runcan, din când în când, de vreo câţiva ani, încă nu s-au plictisit nici unii nici alţii. Ieri a fost programată o şedinţă extraordinară a CJ Mureş, viitorul Aeroportului era iar pe agendă. Toată lumea a intrat, s-au închis uşile, discursurile erau pregătite, media interesată de argumente şi previziuni economice, astfel ca acestea să ajungă, în limitele priceperii, la fraierii care plătesc taxe. Supriză, pentru a justifica în vreun fel caracterul extraordinar al şedinţei, preşedintele Lokodi propune ca şedinţa să se desfăşoare cu uşile închise. M-am uitat spre uşă, cea principală de acces era închisă, proabil şi celelalte de la balcoane, nu părea să fie curent. Apoi am înţeles, am fost rugaţi să părăsim sala, fără vreun argument, fără vreo logică, sau ranforsare de ordin juridic. Nu urmau să fie analizate patente corportatiste, Aeroportul e regie publică, ce consumă bani publici, nu-i firma lu’ unu’ sau altu’ dragi 17 consilieri care aţi votat „pentru”. Să vă fie ruşine! Dacă în vreun fel v-au îngrijorat analizele sau interesul media pentru detalii despre ce se întâmplă la Aeroport, puteaţi să vă întâlniţi la un şpriţ înainte şi să prestabiliţi orice scenariu convenabil de eschivă. Ieri, orice reportofon lăsat în sală putea înregistra orice aţi dezbătut acolo. Ieri, orice parte nemulţumită de conversaţii, a decis să comunice către colegi ce-aţi fi vrut să ascundeţi de fapt. Era logic. Şi aceste informaţii vor apărea. La fel de logic precum, efectul de a amplifica orice critică sau investigaţie prin decizia de a enerva în bloc toată media. Nu-i detaliat cine pe cine consiliază însă un asemenea exerciţiu de antitransparenţă într-un an electoral e total stupid.
Totuşi, pentru ca fraierii care plătesc taxe să poată înţelege că totul e ok, încheiem cu un fragment pozitiv. “Doamna preşedintă, în primul rând vă rog să îmi permiteţi foarte sincer să vă felicit pentru că arătaţi extraordinar astăzi. Vă spun foarte sincer, m-am uitat la tenul dumneavoastră şi niciodată nu aţi avut un ten aşa de bun şi de frumos. Sunt foarte sincer, nu este o glumă şi nici nu e altceva. Eu spun ce simt, ştiţi şi dumneavoastră” (consilierul Teodor Giurea, în şedinţa CJ din decembrie 2011, n.r.).
Dacă scriem doar din astea, e bine? Sau, dacă nu vă daţi demisia, măcar dintre cei 17, data viitoare, nu mai candidaţi! Vă rugăm, părăsiţi sala!

PS:
În iulie 2006 am participat la aniversarea a 70 de ani ai Aeroportului, iar invitaţia includea în program şi inagurarea “bazei” unui grup statuar. De atunci, n-am mai fost invitaţi şi la inagurarea restului statuii. O fi gata, sau mai e nevoie de o şedinţă cu uşile închise ca să clarificăm ce-i cu statuia?

DGASPC şi „reţeta” lipsă pentru „prăjiturică”

February 12, 2012

Am mai scris, şi nu o dată, despre modul în care instituţiile care beneficiază de fonduri publice ar trebui să prezinte, pe site-urile proprii, măcar nişte amărâte de rapoarte anuale privind modul în care au fost utilizaţi banii contribuabililor. Aşa, măcar de ochii opiniei publice.
Procedura e simplă: la început de an directorii instituţiilor subordonate Consiliului Judeţean Mureş întocmesc un proiect de buget, cu venituri şi cheltuieli, care ulterior e aprobat (sau nu) în plen de consilierii judeţeni. Aşa a fost şi în acest an. Dealtfel, după adoptarea bugetului judeţean cotidianul „Zi de zi” a prezentat mai multe articole de analiză, în cadrul cărora majoritatea directorilor s-au declarat mulţumiţi de valoarea bugetului pe care îl vor gestiona în 2012.
Am „scanat” ieri, preţ de câteva minute, site-ul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Mureş, dgaspcmures.ro, care în fiecare an ia „felia” cea mai mare din „prăjiturica” numită buget judeţean. M-am îngrozit de ce am văzut (de fapt, de ce n-am văzut!) pe acolo. Ultimul raport de activitate al instituţiei prezentat în format PDF datează din anul 2009! Canci raport pe 2010 sau 2011! Ceea ce e inadmisibil, pentru că în mod logic, cine solicită „prăjiturică” ar trebui să prezinte şi o „reţetă”. Adică raport de activitate pe anul precedent!
De asemenea, singura strategie a DGASPC Mureş publicată pe site se referă la perioada 2008-2011, în timp ce noi suntem în anul 2012! Să înţelegem că instituţia funcţionează fără niciun fel de strategie?!
Cu tot respectul, dar eu asta am dedus...

Subiect şi predicat: Elevii pot!

February 9, 2012

Bătrânii povestesc că pe vremuri, locuitorii oraşelor din Ardeal, vorbeau destul de cursiv, două-trei limbi. Târgumureşenii culţi vorbeau – la nivel de conversaţie- pe lângă româna şi maghiara şi germana. Pentru că aşa cerea buna educaţie şi cui i-ar fi convenit să fie considerat needucat! Ţiganii se descurcau chiar în patru limbi, pentru că au învăţat pe pielea lor că vorbind în limba romani nu se pot face de înţeles. În funcţie de zona în care ajungeau, nomazi fiind, se conformau, învăţând cu o rapiditate uimitoare limba populaţiei majoritare sau nu. Aşa au ajuns ca în zilele noastre unii se declară român sau  maghiar, după pofta inimii. Au învăţat la şcoala vieţii româna sau maghiara şi cu toate acestea nu şi-au lepădat nici cultura, nici portul popular şi nici de obiceiurile lor nu s-au debarasat! Cam lungă disertaţia mea, înainte de a ajunge la ştirea ce mi-a dat motivaţia acestor rânduri. Cu subiect şi predicat. Fără să mă bag în chestiuni ce nu mă privesc sau care, vezi Doamne, mă depăşesc! Patriotismul local mă face să mă umflu în pene, la aflarea veştii că o elevă de la Liceul Bolyai, a reprezentat judeţul Mureş şi România la un prestigios concurs, Juvenes Translatores, mai pe româneşte al Tinerilor Traducători. La concursul anual participă 3000 de elevi din toată Europa.  Dintre 165 de traduceri, corectate la Bruxelles, lucrarea elevei Kiss Anna, din clasa a XI-a a fost considerată  cea mai bună! Ea a transpus un text din limba română în maghiară atât de frumos încât în perioada 26-28 martie este aşteptată pentru preluarea premiului în capitala Uniunii Europene, fiind singura câştigătoare din România! Revenind la subiect şi predicat. Elevii pot!

Codurile rămân

February 8, 2012

Demisia guvernului şi condiţiile meteo deţin prim planul ştirilor în aceste zile. Un premier „portocaliu” şi codul de aceeaşi culoare emis aproape zilnic. Titlurile spumoase afişate pe micul ecran în emisiunile posturilor de televiziune care alocă spaţii de ore „catastrofei” adusă de valul de frig şi ninsorile abundente fac raiting. Cei mai mulţi dintre noi, chiar mai tineri, îşi pot aminti de iernile deceniilor trecute, când din decembrie intram pentru două- trei luni în „hibernare”. Copiii din multe sate făceau drumul pe jos până la şcoală, cei mai mulţi se năşteau în casa părintească, fără helicoptere şi ambulanţe de ultimă generaţie. Nu se mai dramatiza situaţia, rar se închideau şcoli şi grădiniţe. Este bine să fie avertizaţi oamenii când există un anumit grad de pericol, dar de la aceasta până la a ocupa spaţii de emisie de ore, panicând deseori inutil oamenii cu titluri „România îngropată în nămeţi”, „Teroarea albă paralizează ţara” şi altele, e cale lungă. Căutarea senzaţionalului pe unii i-a avantajat. Magazinele alimentare au fost luate cu asalt, mai ceva ca înainte de Crăciun. Teama de a nu flămânzi în zilele când nu se recomandă ieşirea din casă a adus profit. Cei care pierd, ca de obicei sunt tot oamenii simpli, care jubilează acum pentru victoria obţinută prin demisia premierului. Acestora le garantează cineva că următorul le va aduce ceva mai bun? Codurile rămân.

Înotând prin nămeţi şi zloată

February 7, 2012

Obişnuiţi să fim mereu luaţi prin surprindere de capriciile vremii, mă aşteptam să aud şi acum aceeaşi placă. Dar anul acesta nimeni nu a fost surprins de sosirea iernii. Cu întârziere, dar piţiş-pitiş,  iarna a pus stăpânire pe toată ţara. Teii de pe strada mea nu şi-au lepădat încă frunzele ofilite şi s-au trezit acoperiţi de zăpadă. Să priveşti de la geam plapuma albă, groasă şi pufoasă, ce acoperă deopotrivă casele, maşinile, drumul şi trotuarul, e chiar o imagine de vis. Numai când trebuie să ieşi, se transformă totul în cel mai urât coşmar! Cei care au avut de circulat cu maşina, sâmbătă noaptea, dată fiind natura serviciului, pot confirma că autospecialele cu lamele au defilat de două-trei ori pe arterele principale ale oraşului, ca abia spre dimineaţă să împrăştie şi materialul antiderapant. Oficial au fost împrăştiate 520 de tone, de duminică până luni dimineaţa, pe străzile cuprinse în programul de deszăpezire. Să înţeleg de aici că  nu toate străzile sunt cuprinse în program? Aşa stând lucrurile nu-i de mirare de ce patinează maşinile ce coboară de pe strada Evreilor Martiri. Nu e cuprinsă în program! Cum rămâne cu nămeţii adunaţi  pe marginea drumului? Dar cu trotuarele ce ar trebui să fie curăţate de locatari şi proprietarii de magazine? Unii curăţă, alţii nu. Deşi oficial s-a intervenit, în aceste zile, şi cu două utilaje speciale pentru trotuare! Cele cuprinse în program, desigur. Că târgumureşenii înoată prin nămeţi şi zloată. Dacă tot plătim taxă de salubrizare şi taxă de curăţenie (aceeaşi Mărie, cu altă pălărie) pe lângă impozitul anual pe clădire plus taxă de habitat (o altă struţo-cămilă) oare pretindem prea mult dacă visăm la drumuri uscate, trotuare curate…la civilizaţie?

Next Page »

Stiri si Massmedia www.TOP21.ro Top25.ro - Noi te promovam pe Internet ! Romanian Top 30 Bancuri Stiri Online - cel mai bun site de stiri online Top66 Statistici