Secretul lui Dan Maşca în business: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!”
August 31, 2011
A înfiinţat, în 1999, compania REEA din Târgu-Mureş, ajunsă în prezent un nume de referinţă, care impune respect, în breasla IT-ului din România. Nu a uitat de unde a plecat, astfel încât pentru el responsabilitate socială nu reprezintă doar două cuvinte oarecare, ci o adevărată filozofie de viaţă. A lucrat şi la stat şi la privat, având astfel posibilitatea de a vedea binele şi răul din fiecare domeniu. Are 40 de ani, vârstă la care are multe de spus şi mai ales foarte multe de făcut pentru comunitate...
„Am muncit foarte mult şi în continuare muncim foarte mult pentru că în domeniul nostru este o concurenţă foarte mare”
Reporter: În ce împrejurări aţi intrat în afaceri pe cont propriu?
Dan Maşca: Am lucrat la Computer Center pe vremuri, aveam acolo o vechime de aproape patru ani de muncă. Soţia era însărcinată şi aveam o sarcină dificilă. Lucrând foarte mult am ajuns la o presiune din partea ei pentru a sta mai mult timp acasă, lângă ea. Astfel, la un moment dat am primit o propunere din partea unui client străin şi anume să preiau managementul unei mici firme pe care o avea. Omul avea biroul în blocul unde locuiam şi era o oportunitate bună de a fi alături de soţie.
Rep.: Ce s-a întâmplat cu afacerea respectivă?
D.M.: Din păcate, omul nu a fost serios, de fapt el a venit la mine după trei luni şi a zis: „ce-ar fi să închiriem un spaţiu undeva prin centru, să punem nişte camere web şi să facem video-chaturi cu femei”? În momentul respectiv mi-am dat seama că omul venise mai mult ca să caute femei şi astfel am rămas fără obiectul muncii.
Rep.: Şi a urmat ruptura...
D.M.: Da, avantajul mare în acea perioadă a fost că având internet acasă, proiecte puţine în cele trei luni şi mai mulţi amici plecaţi afară, am avut timpul necesar să văd că există posibilitatea de a face soft la comandă pentru clienţi din Europa sau SUA.
Rep.: În ce an se întâmpla asta?
D.M.: Prin 1999 – 2000. Ţin minte că la începutul firmei REEA a picat piaţa. A fost prima „bulă” la Bursă pe domeniul IT-ului care s-a spart pentru că oamenii au băgat foarte mulţi bani în aplicaţii on-line fără să se gândească ce profit scot dacă investesc aşa mult.
Rep.: Cu ce gânduri aţi înfiinţat compania REEA?
D.M.: Am muncit foarte mult şi în continuare muncim foarte mult pentru că în domeniul nostru este o concurenţă foarte mare. Îmi spun mereu că oricine are acces a internet şi ştie să folosească un program, practic este concurent. Nu am vrut şi nici nu vreau să plec din comunitate. Ştiind clar cum se „mânăresc” afacerile, la vremea respectivă erau mult mai multe firme de stat, ale nimănui de fapt, administrate ca şi cum ar fi firmele unei găşti, ale unor oameni numiţi în conducere fără nicio logică, doar pe baza unor relaţii politice. Această libertate a fost construită de-a lungul anilor datorită faptului că lucrăm cu clienţi din piaţa europeană, asiatică, americană. Pe zona de implicare în comunitate am zis că nu se poate să fiu rupt de ceea ce se întâmplă în comunitate şi am plecat de la ideea că trebuie să fac ceva, din banii produşi şi aduşi de afară să plătim taxe, dar şi să ajutăm anumite ONG-uri să îşi dezvolte proiecte. De asemenea, lucrând cu americanii am învăţat foarte clar ce înseamnă să fii în acel Board al unui ONG, să faci voluntariat. O altă alternativă de a te implica în comunitate era să faci politică, pentru că totuşi politica este o altă formă de voluntariat. Sigur, la nivelul de idealism pe care îl am şi acum, cred că politica este o formă de voluntariat prin care îţi iei competenţa din viaţa de zi cu zi, te întâlneşti cu alţi oameni care doresc să guverneze comunitatea cât mai bine şi încerci ca experienţa din zona privată să o transmiţi în mediul public şi să înveţi totodată cum se face administraţia din zona publică. Asta a fost... ideea de business care să îţi creeze o libertate economică şi cea de a nu te rupe de comunitate, de a intra în anumite grupuri de oameni cu anumite interese, eu alegând politica pentru o perioadă, plus zona de ONG-uri pe partea de sponsorizare şi consultanţă în măsura posibilităţilor.
„Suntem o firmă românească, cred cea mai mare din zona Ardealului prin ceea ce facem”
Rep.: Aţi crescut frumos...
D.M.: Am fost trei – patru oameni la început şi acum suntem circa 120 de persoane. De opt ani avem şi un punct de lucru la Iaşi unde lucrează 12 colegi programatori, din care doi sunt acolo de la început, ceea ce este un lucru deosebit în lumea noastră. Am crescut şi la cifra de afaceri şi cu siguranţă am plătit sute de mii şi poate chiar milioane de euro taxe. Suntem o firmă românească, cred cea mai mare din zona Ardealului prin ceea ce facem.
Rep.: Puteaţi să nu plătiţi atâtea taxe dacă foloseaţi paradisurile fiscale...
D.M.: Aşa e. Deşi puteam foarte uşor să luăm banii în format electronic, am preferat să legalizăm totul, să lucrăm pe firmă, să facturăm serviciile, pentru că sunt de părere că o firmă care lucrează la negru este o firmă moartă, fără nici un fel de perspectivă. Ideea mea a fost să rămân acasă şi măcar un leu la pensie să fie generat de munca mea şi de ceea ceea ce au investit profesorii şi familia în mine.
Rep.: Sunt foarte multe persoane care ne conduc fără să ştie cum e să asiguri nişte salarii... Ce părere aveţi despre ei?
D.M.: Cu toată bunăvoinţa şi buna credinţa pe care am arătat-o în ultimii ani, în prezent am ajuns la nivelul la care nu mai pot credita cu nimic statul. Sunt de acord că trebuie să existe birocraţie într-un stat şi funcţionari publici. Noi plătim taxe şi impozite, iar ei ar trebui să ofere servicii publice de calitate. Eu cred că statul ar trebui să îşi diminueze rolul. Ajungi să plăteşti nişte bani şi nu primeşti nimic în schimb sau ceea ce primeşti este mult mai puţin decât ar trebui să primeşti ca şi servicii publice.
„Plec de la această poruncă din Noul Testament, să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi şi de aici se construieşte toată filozofia de viaţă şi de business”
Rep.: Aveţi un set de principii după care vă ghidaţi activitatea în business?
D.M.: Sunt un creştin ortodox practicant. Am fost influenţat de mic, am trăit într-o familie în care unul din bunici nu avea nicio treabă cu Biserica, iar bunicii ceilalţi erau ortodocşi practicanţi. De mic am mers la biserică şi modelul pe care l-am avut era Iisus Hristos. De fapt, e simplu, trebuie să încerci să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, de aici pleacă toată filozofia, nu faci profit de dragul profitului pentru că noi facem banii şi nu banii pe noi. Practic, de aici a plecat totul, e vorba de o etică pe care trebuie să o ai, la început a fost cuvântul şi după aceea avocatul şi contractul. Lumea aceasta a existat, a funcţionat doar pe cuvânt şi aceste principii le folosesc în multe din relaţiile pe care le am cu oameni aflaţi la mii de kilometri distanţă. Plec de la această poruncă din Noul Testament, să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi şi de aici se construieşte toată filozofia de viaţă şi de business. Trebuie să respecţi oamenii pentru că fără ei n-ai cum să produci valoare. Trebuie să investeşti în oameni fără să ai pretenţia să obţii obligatoriu ceva înapoi şi să îţi fie îndatoraţi. Trebuie să speri că în timp această bunătate se va transmite şi astfel să avem o bună guvernare.
Rep.: Ce părere aveţi despre proiectul Digital Mureş?
D.M.: Respectivul proiect este un lucru bun. În orice domeniu, indiferent că este vorba despre IT sau nu, până la urmă trebuie să vezi raportul cost – beneficiu. Proiectul e bun, dar întrebarea mea e ce se vrea? Părerea pe care o am eu este limitată la ceea ce se comunică în comunitate şi aflu din presă.
Rep.: Potrivit graficului anunţat, trebuia să existe etapa de consultare cu mediul privat...
D.M.: Teoretic, presa are rolul de a informa pe cei care nu lucrează cu statul ce se întâmplă şi în felul acesta putem afla de la voi noutăţi despre Digital Mureş. Eu cred că nu s-a comunicat suficient de bine şi este o mare greşeală din partea Primăriei în cazul acesta pentru că nu au comunicat... Ce s-a întâmplat după trei luni, după şase luni de la demararea proiectului? De exemplu, în atâtea amar de luni n-a fost nicio dezbatere cu firmele mici şi mijlocii, atâtea câte sunt în Târgu-Mureş pe zona de hartware şi software. În cazul nostru, în care am plătit la timp taxele şi impozitele din care se finanţează o chestie care e fix pe domeniul nostru, era logic să ni se ceară părerea. Tot ce dorim sunt crearea de şanse egale şi transparenţă care nu a fost şi nu cred că va fi pentru că nu cred că oamenii sunt liberi în ceea ce fac şi din cauza aceasta dacă subalternii care sunt în proiect nu au libertate, rezultatul muncii lor te fac să te gândeşti că ceva nu e în regulă, nu e cuşer, s-a „mânărit” ceva, s-a aranjat ceva.
„Digital Mureş este cu siguranţă un proiect util. Tot ce asigură o reducere a birocraţiei, o reducere a timpului de interacţiune a unui contribuabil cu instituţiile statului este un lucru bun”
Rep.: De ce erau importante consultările şi dezbaterile?
D.M.: Digital Mureş este cu siguranţă un proiect util. Tot ce asigură o reducere a birocraţiei, o reducere a timpului de interacţiune a unui contribuabil cu instituţiile statului este un lucru bun. Problema e că necomunicând cu oamenii din domeniul IT-ului s-ar putea să pierzi idei deosebite pe care un consultant cu mulţi ani vechime care lucrează pe diferite tipuri de proiecte ar fi putut să le aibă pe lângă cele ale consultantului ales de Primărie ca să pună în practică proiectul. Astfel, autorităţile locale ar fi putut să folosească mai eficient experienţa şi cunoştinţele noastre şi să facă un caiet de sarcini mai valoros. Treaba aceasta nefăcându-se, este o pierdere pentru comunitate. Dar cea mai mare problemă este lipsa transparenţei, care a fost şi se păstrează mereu pentru că nu ai acees la informaţii, iar procesul de analiză al proiectului nu e transparent, nu există dezbateri publice. Totul se face conform unei strategii ştiută doar de o mână de oameni...
Rep.: Şi totul se face legal...
D.M.: Da, dar se pun nişte condiţii absurde. De exemplu, la o lucrare la o licitaţie se spunea că trebuie să ai 80 de angajaţi dar nu era pusă următoarea întrebare: ok, ai 80 de angajaţi dar tu câte proiecte ai în momentul în care iei o altă lucrare? Dacă ai 80 de lucrări? De fapt ei au pus acea condiţie să îi elimine pe cei care n-au 80 de angajaţi deşi puteau să aibă 20 de angajaţi şi să nu aibă lucrări multe şi să poate face lucrarea mult mai bine. Am văzut nu demult că o primărie din SUA a făcut un caiet de sarcini pentru refacerea site-ului şi o aplicaţie complexă evaluată la un milion de dolari. Ei n-au pus condiţii legate de numărul de personal. Condiţia lor a fost următoarea: cei care participă la licitaţie trebuie să aibă o poliţă cu o firmă de asigurări privată în valoare de un milion de dolari, în caz că proiectul nu va fi gata la timp. Şi atunci eu ca privat mă gândesc... mă bag sau nu? Sunt în stare sau nu să realizez lucrarea? Eu vreau ca autoritatea locală să îşi asume şi ea aceste riscuri nu să se acopere de prevederi legale astfel încât ei de fapt nu au niciun risc. Aţi văzut vreodată vreun funcţionar public care să strice o licitaţie şi să fie tras apoi la răspundere?
Rep.: Nu...
D.M.: Păi vedeţi? Legile sunt făcute astfel încât ei să poată pune condiţii. Ca să participi la unele licitaţii trebuie certificări ISO deşi acestea sunt efectiv cumpărate. Astfel, e irelevant dacă ai sau nu certificare ISO atâta timp cât o cumperi peste noapte cu nişte mii de euro.
„Aş da o libertate mai mare părintelui pentru a decide asupra educaţiei copilului pentru că nimănui altcineva nu-i poate păsa mai mult decât părintelui”
Rep.: Cum vede Dan Maşca educaţia din România şi ce ar schimba dacă ar avea posibilitatea?
D.M.: Aş completa reforma învăţământului pentru că este incompletă. Aş da o libertate mai mare părintelui pentru a decide asupra educaţiei copilului pentru că nimănui altcineva nu-i poate păsa mai mult decât părintelui. De exemplu, aş reglementa homeschooling-ul. Astfel, în perioada interbelică erau situaţii când un copil nu putea merge la şcoală din diverse motive dar putea să se pregătească acasă, iar la final de an era o şcoală locală în care se dădea acel examen de echivalare al anului de studiu acasă.
Rep.: Credeţi în diminuarea rolului statului în învăţământ?
D.M.: Diminuarea rolului statului cred că ar trebui să se întâmple şi în învăţământ. Aşa cum s-au privatizat foarte multe lucruri care merg bine, cred şi în învăţământul privat. Ceea ce nu poate să facă statul ar trebui să pornească în domeniul educaţional şi al sănătăţii proiecte pilot de schimbare a modalităţii de finanţare şi de administrare a şcolilor. Nu te poţi pune ca privat în oraşe ca Târgu-Mureş cu multitudinea de şcoli publice şi să îţi faci o şcoală privată.
Rep.: Aţi face o asemenea şcoală privată dacă aţi avea resursele necesare?
D.M.: Da. Iar dacă nu pot să fac o şcoală privată pentru că n-am puterea aceasta, atunci s-ar putea ca eu în parteneriat cu alt prieten care are posibilităţi financiare să plătim un profesor foarte bun care să facă meditaţii în domeniul privat aşa cum a făcut Bălăceanu Stlolnici şi slavă Domnului Bălăceanu Stolnici este un om competent. De asemenea, dacă ne uităm afară vedem că toate universităţile şi liceele aflate pe primele locuri în diverse topuri ale calităţii învăţământului sunt private. Noi trăim într-o comunitate în care poate că instituţia bisericii ar putea lua exemplu de la bisericile occidentale care în decursul anilor au continuat ce au început pe domeniul învăţământului. Sunt cazuri şi în Târgu-Mureş în care unele clădiri au revenit Bisericii şi nu văd de ce nu s-ar face o şcoală multiconfesională aşa cum se întâmplă afară. Dacă bisericile s-ar uni, ar putea să facă alternative la învăţământul actual public, aceasta fiind dată de o logistică pe care o au, de încrederea de care se bucură în rândul populaţiei şi de faptul că actuala lege a învăţământului a adus o modificare importantă, care ţine de finanţarea care urmează elevul. Aş merge pe un asemenea proiect la nivel de comunitate şi l-aş dezvolta în jurul bisericilor locale.
Rep.: Vă mai amintiţi care a fost primul dumenavoastră job?
D.M.: Ah... primul job... A fost la „Textila Mureşul”, acolo am primit repartiţie. Am lucrat două luni acolo, după care am mers în armată, am prins Revoluţia la Timişoara în decembrie 1989 şi în iunie evenimentele din Piaţa Universităţii. După ce am eliberat în toamna lui 1990, m-am transferat la Termocentrala din Iernut. Am lucrat acolo câţiva ani după care am venit spre Târgu-Mureş unde am avut şansa să lucrez la o firmă care acum e foarte mare pe domeniul ei, Dafcochim, care la momentul respectiv avea un birou într-un apartament cu două camere în cartierul 7 Noiembrie. Aşa am ajuns pe zona de contabilitate, financiar-bancară, şi de acolo după zece luni m-am transferat la o firmă privată din domeniul mobilei şi apoi am ajuns la Electro Orizont... Au fost vreo zece ani de muncă la stat şi la privat în care am văzut avantajele şi dezavantajele din fiecare parte şi poate că aici a fost şansa mea de a învăţa din experienţă şi de a încerca să aplic în aceşti aproape 12 ani de la REEA managementul bazat pe respect...
Claudiu Rusu, campion la “Cupa Straja-Lupeni 2011”
August 31, 2011
Vineri şi sâmbătă, la Hunedoara, s-a desfasurat concursul de Viteză pe Traseu Montan “Cupa Straja-Lupeni 2011”, competiţia contând şi ca etapă în Campionatul National VTM. Dintre cei 37 bolizi înscrişi în competiţie, judeţul Mureş a avut un singur pilot participant în acest campionat. Vorbim despre târgumureşeanul Claudiu Rusu, care a luat startul la clasa licentiaţi, la volanul unui Renault Clio RS de 190 CP. Dupa cele patru parcurgeri cronometrate ale probei, Claudiu a obţinut locul întâi la grupa N (maşini care au omologare FIA) şi locul doi la general. “E un rezultat bun şi sunt foarte mulţumit de munca făcuta de mecanicii mei; maşina s-a comportat excelent. Îmi place mult etapa de la Straja-Lupeni, traseul potrivindu-se foarte bine configuraţiei maşinii şi stilului meu de pilotaj. Dacă mă aşteptam la un podium la grupa N, ocuparea locului doi la general, desi conjunctural, reprezinta pentru mine o premieră de care nu pot decât să mă bucur foarte mult. În ultima manşă am plecat cu setari gresite la suspensie şi am făcut şi o mică eroare de pilotaj care m-a costat, astfel încât un BMW M3 a reuşit să ma devanseze cu 0,4 secunde. Urmatoarele etape, de la Alba Iulia şi Rânca, judeţul Gorj, vor însemna cu siguranţă o bătălie aprigă pentru adjudecarea titlului de campion, nu numai între maşini cât şi între stiluri de pilotaj”, a declarat, pentru cotidianul Zi de zi, Claudiu Rusu.
A greşi e omeneşte?
August 31, 2011
Sesiunea din vară va rămâne „Cel mai dezastruos examen de bacalaureat” din istoria învăţământului românesc. Ar fi putut fi egalat (!) de sesiunea din august-septembrie, dacă nu s-ar fi retras elevii cu sutele de la cea de a doua confruntare cu lipsa lor de pregătire! La proba obligatorie a profilului de pildă, ieri, din cei 1889 înscrişi la examenul de bacalaureat din judeţul Mureş, s-au retras 202, deci rezultatele nu vor mai fi atât de catastrofale, cel puţin statistic. Unul dintre candidaţi a încercat să fraudeze examenul şi a fost eliminat din examen! Frizează absurdul de-a dreptul, atâta lipsă de maturitate!
Dacă în cei patru ani de liceu, aceşti copii şi-au imaginat că vin la şcoală doar ca să aibă unde zăbovi până se face curăţenie la club, şi apoi au picat examenul din vară, cum de nu s-au pus cu burta pe carte, măcar în al 12-lea ceas? Cum şi-au putut imagina că a doua încercare va fi mai uşoară? Sau că vor fi profesorii mai indulgenţi? Camerele web nu i-a mai deranjat că doar s-au exersat la webchat, dar subiectele ce păreau uşoare la prima vedere, deveneau tot mai grele odată cu trecerea minutelor alocate rezolvării lor. În curând vom afla şi rezultatele.
Asta e, vor spune unii, alţii vor înjura sistemul. Unii îşi vor aduce aminte probabil, că a greşi e omeneşte, mai ales, dacă până şi cel care s-a decis să reformeze învăţământul, să taie răul din rădăcină, ministrul Funeriu, chiar în ziua în care îi critica şi el pe „corijenţi”, a pomenit de „judeţul Timişoara”, îmbogăţind colecţia de perle a aleşilor neamului! Ce să-i faci, avem „succesuri”, dar mai şi greşim câteodată!
Comasarea alegerilor, un nou tertip marca PDL
August 31, 2011
În primul rând, o astfel de măsură de comasare a alegerilor presupune fie devansarea alegerilor generale din toamna anului 2012, fie prelungirea mandatelor aleşilor, primari, consilieri judeţeni, consilieri locali. Acest lucru implică o serie de armonizări la nivel legislativ, deoarece atât Constituţia, cât şi legislaţia electorală în vigoare trebuiesc corelate de către Parlament. Constituţia spune clar că prelungirea mandatelor aleşilor e posibilă numai în situaţii excepţionale, de tipul calamităţilor naturale. Pe de alta parte, dacă se optează pentru alegeri anticipate, acestea presupun o procedură specială, pe care, după părerea mea, PDL nu îşi permite să o declanşeze. Aşa se explică de ce ei au avansat ideea, total neconstituţională, a prelungirii mandatelor aleşilor locali.
Este evident că o asemenea decizie, dacă dorim să păstrăm limitele fireşti ale democraţiei, ar trebui adoptată în urma unui consens al partidelor politice parlamentare. Justificarea PDL că printr-o astfel de măsură se reduc costurile electorale este de fapt o momeală aruncată pentru a-i păcăli încă o dată pe alegători.
În realitate, avem de a face cu o manevră evidentă, prin care PDL încearcă să se menţină la guvernare cu orice preţ. Din nefericire pentru cetăţenii României, aceste decizii sunt luate acum în pripă, numai şi numai din raţiuni electorale. Sunt convinsă că ele trădează disperarea şi teama PDL de a nu pierde puterea. În opinia mea, o asemenea comasare a alegerilor reprezintă un regres evident al democraţiei. Alegerile locale au un rol diferit de cel al alegerilor generale sau prezidentiale şi asta explică de ce în cele mai multe democraţii consolidate ele sunt despărţite. Tocmai pentru a se evita amestecarea celor două tipuri de reprezentări, locală şi legislativă, care, în orice stat de drept, au atribuţii şi competenţe distincte. Parlamentarii se votează pentru atribuţiile lor, pe programe care ţin de competenţa legislativului, nu ca ajutoare de primar sau preşedinte de Consiliu Judeţean.
În cazul comasării alegerilor, alegatorului îi va fi extrem de dificil să facă diferenţa între votul politic dat listelor şi votul acordat liderilor. Imaginaţi-vă ce se va intampla cu un alegator simplu care va avea în faţă şapte sau opt buletine de vot! Repet: în aproape nici una dintre ţările cu democraţie consolidată nu se practică alegerea simultană a Parlamentului şi a aleşilor locali. Oare de ce? Imaginaţi-vă ce resurse halucinante va arunca actuala Putere, câţi bani se vor cheltui pentru mita electorală, bani care se scot tot din buzunarul cetăţenilor. Alegerile prezidenţiale au costat România 35,7 milioane de euro. Actuala Putere a risipit înt-un singur an de zece ori mai mulţi bani decât cât a cheltuit pentru organizarea unui scrutin prezidenţial.
Democraţia are costurile ei oriunde în lume, dar, în mod normal, costurile se compensează prin buna funcţionare a societăţii, ca urmare a unor alegeri chibzuite şi corecte, pe criterii bine determinate in functie de nivelul de autoritate ales. Ar trebui să fim mai atenţi atunci când vorbim de banii daţi pentru menţinerea democraţiei, deoarece nici un cost nu este prea mare cand e vorba de alegeri sănătoase pe principii morale.
Este evident că PDL are o strategie, care urmează o schemă foarte clară, bazată pe pregătirea celei mai mari fraude electorale din istoria postdecembristă a României. Legaţi comasarea alegerilor de propunerea desfiinţării judeţelor şi de introducerea votului prin corespondenţă şi veţi obţine imaginea exactă a ceea ce urmăreşte coalitia PDL-UDMR. Adăugaţi la toate astea şi certitudinea că 10% din alegători sunt dispuşi, în condiţii de sărăcie cruntă, să îşi vândă votul! Pe fondul unei participări reduse şi în cazul în care va izbuti să cumpere 10% din voturile cetăţenilor, PDL va încerca de fapt să se eternizeze în actul guvernării, în ciuda faptul că acest partid este responsabil de haosul în care se zbate azi România.
20 de ani de democraţie românească. Date şi fapte. 1 Septembrie
August 31, 2011
1999
Preşedintele Emil Constantinescu efectuează o vizită de câteva ore la Salonic (Grecia) unde participă la o reuniune internaţională dedicată dimensiunii umane a conflictului din Kosovo şi procesului de înţelegere, reconciliere şi reconstrucţie a sud-estului european.
2001
România preia, pentru un mandat de doi ani, preşedinţia Comitetului de Coordonare a procesului Reuniunilor Miniştrilor Apărării din Sud-Estul Europei (SEDM-CC) şi a Comitetului Director Politico-Militar (PMSC) al Forţei Multinaţionale de Pace din Sud-Estul Europei (MPFSEE).
2002
Preşedintele Ion Iliescu participă la Summit-ul Pământului de la Johannesburg (Africa de Sud), organizat de ONU şi care reuneşte câteva zeci de şefi de stat şi de guvern. În paralel cu lucrările summit-ului, se desfăşoară Forumul Organizaţiilor privind Dezvoltarea Durabilă, Forumul Parlamentarilor şi Forumul Oamenilor de Afaceri. De asemenea, în cadrul Expoziţiei organizate cu ocazia Summit-ului, are loc, pe 2 septembrie, Ziua României, prilej cu care este inaugurat standul expoziţional românesc.
Scriitoare de romane poliţiste Rodica Ojoc Braşoveanu a încetat din viaţă.
2005
Ministrul afacerilor externe, Mihai Răzvan Ungureanu, participă la reuniunea informală a miniştrilor afacerilor externe din ţările UE (tip Gymnich) de la Newport (Ţara Galilor).
2007
Gala inaugurală a Festivalului Internaţional „George Enescu”, aflat la cea de-a XVIII-a ediţie.
2008
Preşedintele Traian Băsescu participă, alături de primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu şi de miniştri afacerilor externe, Lazăr Comănescu, la o reuniune extraordinară a Consiliului European de la Bruxelles, convocată de preşedinţia franceză în exerciţiu şi dedicată conflictului din Georgia, precum şi relaţiilor Federaţiei Ruse cu UE.
Sursa: România, date şi fapte, 1989-2009 Agerpres
1 septembrie 1939, începutul unei mari tragedii
August 31, 2011
Şase ani de confruntări militare, pe trei continente: Europa, Asia şi Africa. 110 milioane de oameni chemaţi sub arme, iar la final, mai 1945, circa 60 de milioane de morţi, din care mai mult de jumătate au fost civili. Alte zeci de milioane de mari mutilaţi, răniţi sau dispăruţi. Cel mai mare calvar din istoria umanităţii - Al Doilea Război Mondial - a început cu tragedia poloneză.
Un fals pretext a declanşat totul
Conform directivei de operaţii militare „Planul Alb”, pe data de 1 septembrie 1939, 57 de divizii germane, din care 6 divizii de tancuri şi 8 divizii motorizate, comandate de generalul von Brauchitsch, au atacat statul polonez pe trei direcţii. Obiectivul final ce trebuia de atins era Varşovia, capitala Poloniei. Celor 1,5 milioane de militari germani li se opuneau - după decretarea mobilizării generale în Polonia - circa 1 milion de militari polonezi, dar gradul de motorizare al Wermachtului şi pregătirea de luptă a germanilor era net superioară. Pretextul invocat de germani? Atacul executat anterior de către o subunitate poloneză asupra postului german de radio Gleiwitz, din apropierea frontierei germano-polone. După război, avea să se dovedească că fusese un „pretext creat”, atacatorii fiind de fapt deţinuţi germani de drept comun, îmbrăcaţi în uniforme poloneze şi comandaţi de tânărul ofiţer SS, Alfred Naujocks. Devenit general în timpul războiului şi supravieţuitor al acestei conflagraţii, Naujoks avea să descrie cu lux de amănunte întregul episod ce a constituit pretextul începerii acestuia, la Procesul de la Nűrnberg, din 1946. Revenind însă la atacarea Poloniei, mai trebuie spus faptul că după atacul german dinspre vest, nord-vest şi sud-vest, pe data de 17 septembrie 1939, statul polonez a fost atacat şi dinspre est, de către trupele sovietice comandate de generalul Voroşilov. Incapabil de a face faţă situaţiei create, în mai puţin de o lună statul polonez înceta să mai existe, el fiind împărţit între Germania (187.000 km2) şi URSS (200.000 km2). Conform garanţiilor asumate anterior faţă de statul polonez, pe data de 3 septembrie 1939 Anglia şi Franţa declaraseră război Germaniei, dar nu a urmat nicio acţiune militară din partea acestor state împotriva statului german care astfel, s-a simţit încurajat în a-şi continua acţiunile agresive şi împotriva altor state.
Faţă de statul polonez, România s-a comportat exemplar
În acel context politic internaţional atât de complicat, înconjurată ea însăşi de state revizioniste care emiteau pretenţii teritoriale, România s-a comportat exemplar faţă de Polonia, fapt de altfel recunoscut întotdeauna de oficialii polonezii. Estimat la 45 de milioane de dolari, tezaurul polonez a fost salvat in extremis, cu ajutor românesc el putând tranzita ţara noastră, fiind apoi îmbarcat la Constanţa, pe o navă engleză şi trimis în Anglia, unde s-a aflat în siguranţă pe tot timpul războiului. Ulterior, această ţară l-a restituit statului polonez. Se mai cuvine menţionat şi faptul că în noaptea de 17-18 septembrie 1939, guvernul polonez, preşedintele Republicii, Ignacy Moscicki, precum şi fostul comandant al armatei poloneze, mareşalul Rydz-Smigly, dar şi circa 100.000 de oameni (din care peste 40.000 de militari) au trecut graniţa în România. Au fost trataţi ca refugiaţi, cu toată solicitudinea din partea guvernului român care s-a îngrijit de soarta lor asigurându-le cele necesare. Cu foarte puţine excepţii, refugiaţii şi-au continuat drumul spre Occident - spre Anglia, în principal - unde au constituit un guvern în exil, iar o bună parte din militarii polonezi aveau să fie integraţi pe timpul războiului în armata engleză luptând împotriva Germaniei naziste. Drama poloneză avea să continue însă după război, întrucât Polonia, la fel ca România, Ungaria şi Cehoslovacia, avea să intre în sfera de influenţă sovietică.
Cămin Cultural inaugurat la Cipăieni
August 31, 2011
În după-masa zilei de joi, 25 august, Ciprian Dobre împreună cu Cristian Chirteş, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Mureş, au participat în comuna Sânger la inaugurarea Căminului Cultural din Cipăieni, cel mai populat sat al comunei. “A venit momentul ca şi locuitorii satului Cipăieni să se poată bucura de un Cămin Cultural decent, un loc unde tradiţionala formaţie “Învârtita de la Cipăieni” să poată încânta cu talentul lor sufletele oamenilor locului”, le-a spus Ciprian Dobre celor prezenţi.
Sprijin pentru proiectele sărmăşenilor
De asemenea, Ciprian Dobre a participat vineri, 26 august, la deschiderea oficială a Zilelor Sărmăşene. „Când spun Sărmaşu spun un loc drag mie, când spun Ioan Mocean spun un om pe care îl respect mult. Buna colaborare cu reprezentanţii administraţiei locale, seriozitatea şi motivarea edilului şef, precum şi faptul că Sărmaşu este singurul oraş din Colegiul meu, toate acestea m-au determinat şi m-au obligat să veghez atent asupra problemelor oraşului dumneavoastră. Aşa cum spunea domnul primar, administraţia publică este o colectivitate în care suntem cu toţii implicaţi în calitatea noastră de cetăţeni ai urbei şi este absolut necesar să nu rămânem pasivi la lucrurile care ne privesc şi pe care le putem îmbunătăţi sau schimba direct sau indirect. Atât în perioada în care am fost prefect al judeţului Mureş, cât şi acum în calitate de deputat ales şi de sărmăşeni, m-am străduit să contribui şi să susţin necondiţionat proiectele echipei din administraţia locală din Sărmaşu. Sunt mândru de oraşul dumneavoastră şi acest lucru am dorit să-l arăt multor personalităţi care au poposit în Sărmaşu, de la fostul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu la foşti miniştri sau alte personalităţi şi factori de decizie”, a afirmat Ciprian Dobre.
Aprecieri pentru realizările din Iernut
Totodată, în aceeaşi zi de vineri, preşedintele PNL Mureş a participat la deschiderea oficială la Monumentul Oraşului a manifestării Zilele oraşului Iernut. „Proiectele Primăriei Iernut pentru dezvoltarea zonei sunt consistente şi foarte valoroase pentru comunitatea locală. Ioan Nicoară a înţeles acest lucru. Prin multă muncă şi profesionalismul echipei din cadrul Primăriei Iernut reuşeşte să ducă la îndeplinire, temeinic, iniţiativă cu iniţiativă. Fie că este vorba de îndiguirea drumului judeţean Iernut-Band, asfaltarea unor străzi din oraş, extinderea canalizării, modernizarea Uzinei de apă şi a Staţiei de epurare, ecologizarea gropii de gunoi, blocuri ANL, reabilitarea unităţilor de învăţământ sau este vorba de renovarea monumentului eroilor de la Oarba sau a Castelului Medieval de la Iernut, nu ai cum, ca factor de decizie, să nu susţi astfel de proiecte. Am făcut-o şi din funcţia de prefect al judeţului Mureş, încerc să o fac, cât îmi stă în putere şi din funcţia de deputat în Parlamentul României. Primarii sunt coloana vertebrală a administraţiei, iar Ioan Nicoară demonstrează perfect acest lucru. Chiar dacă nu are parte de un mandat uşor se străduieşte, pe toate nivelele administraţiei, să ducă la îndeplinire promisiunile făcute cetăţenilor. El este aplecat asupra problemelor oamenilor şi stă în puterea lui să contribuie la bunăstarea acestora”, a precizat Ciprian Dobre.
Valea Gurghiului, carte de vizită onorantă pentru Mureş
Turul de forţă al liderului liberal a continuat pe valea Gurghiului, la festivalul de pe platoul Fâncel. “Mă bucur că am reuşit, acum cinci ani, când pe platoul de la Fâncel erau doar muşuroaie, să conving primarii de pe Vale să punem temeliile acestui frumos eveniment cultural plin de tradiţie… Amploarea pe care a luat-o acest festival ne obligă să privim cu mare atenţie dezvoltarea acestei zone minunate, să investim şi să dăm localnicilor tot ceea ce li se cuvine, deoarece la rândul lor ei ne dau nouă tot ce au mai bun. Pe Valea Gurghiului sunt bărbaţi, bărbaţi adevăraţi, bărbaţi de care România are nevoie în aceste momente grele pentru ţara noastră. Mă simt dator să-i admir şi să-i respect! Aici oamenii locului ne arată discret simplitatea şi naturaleţea lor, aici tradiţia dăinuie necondiţionat, aici portul popular este purtat cu mare drag, aici bucatele alese au o savoare inconfundabilă, aici aerul curat te îmbie la drumeţii pe potecile din pădure, aici munţii au un ecou aparte. Aici totul este pur şi simplu autentic. Valea Gurghiului este o carte de vizită onorantă pentru judeţul nostru”, a spus Ciprian Dobre la deschiderea oficială a festivalului.
SPORT – Doi jucatori noi la City’us Targu Mures
August 31, 2011
EVENIMENT – Festivalul Peninsula, atractie turistica in Romania
August 31, 2011
EVENIMENT – Programul pelerinajului la Sf. Ioan Botezatorul in Ardeal
August 31, 2011
Reclama:
Reclama:
Pages
Blogroll
Contributors
Meta
Recent Posts
- SANATATE – Sibiu:O mie de noi cazuri de viroză într-o săptămână
- EVENIMENT – Ecologizarea iazului,o altă scânteie între Borbely și Florea
- POLITICA – USL a lansat la Bistriţa strategia pe mediu (FOTO/VIDEO)
- POLITICA – USL a lansat la Bistriţa strategia pe mediu (FOTO)
- EVENIMENT – Protocol MECTS – ANOFM în sprijinul şomerilor
